O mare parte din populația României va avea în continuare acces la păcănele, în ciuda faptului că s-a votat legea care interzice aceste aparate. Decizia are efect, din păcate, doar la sate și în orașele mici. În schimb, în localitățile cu peste 15.000 de suflete, împătimiții jocurilor de noroc găsesc refugiul extrem de păgubos la fiecare colț de stradă.
Pentru dependenții de jocuri de noroc de la țară, legea care elimină păcănelele din localitățile mici este percepută diferit. Cei mai mulți dintre „gamblerii” tineri privesc relaxați perspectiva dispariției sălilor de jocuri din comunele și orașele mici și spun că și-așa, în mare parte din zi, se află în localitățile mari, fie la școală, fie la locul de muncă.
Mult mai greu decât navetiștilor le va fi însă jucătorilor din liga seniorilor atunci când vor fi atinși de ispita păcănelelor și nu vor mai avea aparatele în apropiere. Unul dintre ei este Gică, un domn de 66 de ani, din Smeeni. Comuna sa are sub șase mii de locuitori, astfel că se încadrează în lista localităților care vor rămâne fără cazinouri, conform noii legi.
Pe domnul Gică, patima păcănelelor l-a subjugat în urmă cu peste un deceniu. Nu a calculat niciodată pierderile suferite de atunci în orele petrecute în fața păcănelelor, cele mai comune și populare aparate de jocuri video din cazinouri. Jucătorii introduc bani sau bani virtuali în mașină și apoi apasă butoane sau trag de o manetă pentru a face să se rotească rolele. Scopul este să obțină combinații câștigătoare de simboluri pentru a câștiga premii în bani sau alte recompense.
Nea Gică a aflat deja că va rămâne fără săli de jocuri în apropierea casei, însă este hotărât să procedeze cam ca toți ceilalți „gambleri” de vârsta sa. Adică, atunci când va strânge suma bună de pariat, va lua autobuzul și va merge până în cel mai apropiat oraș, în cazul de față, în municipiul Buzău. O va face însă mai rar.
“Sunt doar douăzeci de kilometri de aici până la Buzău. Nu contează distanța când ai așa ceva în cap. Chiar dacă mă mai costă zece lei biletul dus-întors tot îmi fac damblaua cu restul de bani. Vor fi soluții pentru cei cu mania asta. O să plece acolo unde sunt păcănele, dar poate nu la fel ca acum. E greu să se lase pentru că e ca cel care vrea să pescuiască și are pasiunea în sânge. Că e frig afară, că e gheață, merge să pescuiască. Așa e și cu jocurile de noroc”, ne spune domnul Gică.
Nu toți prietenii localnicului din Smeeni sunt amatori de jocuri de noroc. La un scurt sondaj de opinie, în centrul localității, pare că mai mulți sunt cei care se bucură că nu vor mai exista tentații în comună, odată cu apariția legii.
“Să le închidă mai repede, foarte bine! Dacă am pofte, mă duc să beau o bere, apoi mă duc acasă. Dacă bag un milion acolo și apăs pe ăla de îl nenorocesc ce rezolv? Poate unii se lasă de boala asta, pentru că, să știți, e o boală tare grea. Uitați cum au ajuns unii să-și vândă casele, iau banii de la gura copiilor, alții ajung la certuri, își bat, își omoară nevestele”, ne mărturisește nea Costel, prietenul domnului Gică.
Ne mutăm la Vadu Pașii, comună mare de lângă municipiul Buzău. Legea păcănelelor, care a trecut în sfârșit de Parlament, scoate și de aici aparatele din săli de jocuri de noroc sau din bodegi, pentru că are cu circa cinci mii de locuitori mai puțini decât limita care permite păstrarea cazinourilor.
“Toată lumea știe că nu câștigă la păcănele, dar tot se duce acolo. Domnule dragă, în momentul în care ai un ban în buzunar și ai boala asta te duci cu el acolo; nu scapi ușor de ea. Vadu Pașii e la o aruncătură de băț de orașul Buzău, unde o să se mute toate sălile astea din comunele învecinate. Raiul păcănelelor acolo va fi”, ne spune Costică Panait, un localnic din comuna Vadu Pașii.
Aflăm că domnul Costică a avut cârciumă pe vremuri, cu ruletă și sloturi digitale, în comuna lipită de Buzău. Ne mărturisește că atunci a fost cea mai chinuitoare perioadă din viața sa, deoarece gândul îi stătea numai la mirajul câștigurilor ușoare.
“Domnule, am avut păcănelele în prăvălia mea, pe vremuri. Am avut cârciumă și am avut și păcănele. Cred că de prin anul `96 sau `97. Am pierdut mulți bani atunci, pentru că jucam mult, nu rezistam tentației. Din cauza aia am și închis prăvălia, pentru că am dat faliment. Singurul meu avantaj era că nu m-am lăsat de serviciu, ca electrician, la compania de apă din Buzău”, ne povestește domnul Panait.
Legea adoptată recent de Parlament prevede că sunt interzise sălile cu jocuri în satele sau în orașele cu mai puțin de 15.000 de locuitori, adică în peste 3.000 de localități.
Source link
