„Bună ziua, numele meu este Ștefan”. Așa își începe povestea vieții un tânăr de 27 de ani, dependent de jocuri de noroc. A luat legătura cu Turnul Sfatului pentru a explica de ce proaspăta lege prin care sălile de ”păcănele” sunt interzise în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori nu ajută pe nimeni. Și să vorbească despre o viață care de câțiva ani a devenit un chin.
Ștefan spune joacă de la 12 ani și de trei ani a înțeles că e dependent. Dar susține că nu se poate împotrivi și nu l-a ajutat nici consilierea psihologică, nici familia, nici prietenii și nici preoții.
”În urmă cu 3 ani, am ajuns la concluzia că sunt bolnav, că sunt un jucător patologic, și eu chiar nu mai am control și nici puterea de a mai lua niște decizii lucide. Nu mai țineam cont de nimeni și nimic, un nenorocit.
Efectiv intram și jucam până la ultimul leu, după care începeam să sun, să mă împrumut de bani, îi pierdeam și pe ăia și au fost multe dăți în care m-am lăsat fără bani de mâncare, țigări, nici măcar 2 lei de pâine nu îmi lăsam. Am ajuns să fur din casă, am ajuns să fiu cel mai mare mincinos, ajunsesem să-mi blestem ziua în care m-am născut și mă săturasem de câte ori le-am promis celor dragi mie că o să mă opresc și eu mă trezeam tot acolo, la „jocuri”. Știam ca nu este bine ce fac și că i-am dezamăgit pe toți și toata lumea suferă din cauza mea, știam că au ajuns să muncească pentru mine să mă scoată din problemele cu cămătarii”.
Ștefan susține că prin noua lege se încurajează de fapt jocurile de noroc. El spune că nu la sate era problema, oamenii de acolo fie vin în oraș să joace, pentru că de regulă acolo au locul de muncă, fie nu au bani să-i cheltuie pe „păcănele”. În schimb, pentru cea mai mare masă a jucătorilor, cei din orașe, nu s-a făcut nimic, explică el.
Source link