“Salut, numele meu este Ștefan.” Așa își începe povestea un tânăr de 27 de ani, dependent de jocuri de noroc. A contactat Turnul Sfatului pentru a explica de ce noua lege care interzice sălile de “păcănele” în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori nu ajută pe nimeni. El vorbește despre o viață care de câțiva ani a devenit un chin.
“Nu mai am control și nici puterea de a mai lua niște decizii lucide”, mărturisește Ștefan. A fost dependent de jocuri de noroc încă de la vârsta de 12 ani și de trei ani a conștientizat că este dependent. Chiar dacă a încercat consiliere psihologică, ajutorul familiei, prietenilor sau preoților, nu a reușit să își învingă problema.
Deși a încercat să se excludă singur din sălile de jocuri pe care le frecventa, un singur brand nu i-a permis să facă acest lucru. A trimis email-uri la ONJN, dar fără succes. Conform spuselor sale, operatorul de jocuri la care încă mai are acces nu a răspuns solicitării de autoexcludere.
În ceea ce privește legea care interzice sălile de joc de noroc în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori, Ștefan consideră că aceasta nu rezolvă problema adevărată. El susține că jocurile de noroc sunt o problemă mai des întâlnită în marile orașe și nu în sate. Acesta crede că soluția ar fi restricționarea reclamelor la jocurile de noroc și mutarea sălilor de joc în afara orașelor.
Psihologul Mihai Copăceanu susține că jocurile de noroc au devenit o normalitate în România și produc o serie de probleme de sănătate mintală. Dependenta de jocuri cu noroc afectează nu doar individul dependent, ci și întreaga familie.
În concluzie, legea “păcănelelor” nu aduce soluții reale pentru problemele aduse de jocurile de noroc în România. Este necesară o abordare mai complexă pentru combaterea acestei dependențe și pentru protejarea populației de potențialele efecte negative.
Source link